Vandenbrent Dănilă Katia Ana
În fruntea ICR Paris este doamna Vandenbrent Dănilă Katia Ana. Cum a ajuns la Paris, ne spune chiar dumneaei într-un interviu:
„Prima dată am venit într-o excursie, prin 1999, aveam 19-20 de ani. E foarte personal, fiindcă mi se părea un oraş foarte romantic şi-mi imaginam cît de frumos ar fi să te plimbi cu cineva de braţ pe străzile Parisului, ceea ce zece ani mai tîrziu s-a şi întîmplat, soţul meu fiind francez”.
Întorcându-se în ţară, puştoaica a terminat Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice şi, brusc, ca un adevărat superstar anonim, a fost trimisă la Centrul român de Informare din Bruxelles! Dar, cum fata voia să se mărite la Paris şi nu putea fi lăsată pe drumuri, a fost numită... director al ICR Paris, deşi, cum singură spune:
„Nu sînt o persoană din mediul public intelectual, sînt un manager... În momentul în care am venit la ICR Paris a existat o anumită presiune, poate o prejudecată. Aveam 30 de ani, nu mă cunoştea nimeni şi nici nu sînt sigură că mă cunoaşte cineva mai mult acum”.
Scoasă din anonimatul unei vieţi banale, nu era normal ca vedeta ICR Paris să fie recunoscătoare cuiva? Singură spune: „Îi mulţumesc lui Horia-Roman Patapievici că mi-a acordat această şansă”. Căci, ce altceva este ICR-ul prezidenţial decât o rampă de lansare pentru fătucile plecate din ţară pentru măritiş?
Şi mai spectaculoasă este biografia directorului adjunct al ICR Paris, doamna Simona Rădulescu Edwards. La 21 de ani avea deja un copil, Matei Lupu, dar asta n-a împiedicat-o să ajungă la Paris, unde devine librăreasă la toneta unui anume Richard Edwards, căruia îi preia numele prin căsătorie! Cei care o cunosc spun că femeia murea de foame pe la Paris, până în momentul în care l-a cunoscut pe ambasadorul Baconski, care a jacuzzit pe acolo în vremea furtului masiv de la alegerile din 2008.
Şi, uite-aşa, fără vreo competenţă, doamna Edwards, librăreasa, devine director adjunct al ICR Paris! Curriculum vitae al doamnei poate fi găsit uşor pe Google.
Din echipa pariziană mai fac parte doi referenţi: Olivia Horvath, recrutată direct din cadrele MAE a căror misiune şi competenţă este ţinută la secret, dar şi Madalina Tureatcă, traducătoarea unei cărţi utile pentru colegele şi şefele ei: „Ghid de măritiş pentru fete moderne”, carte apărută la Humanitas, din care cităm un pasaj semnificativ ce poate explica întreaga carieră a duduilor citate mai sus:
„Aşadar iubitul şi-a luat inima-n dinţi şi ţi-a pus marea întrebare? Uau! Ce urmează? Ei bine, haos total. Te trezeşti într-o clipită din iubită logodnică şi, dupa vreo cîteva luni -- ta-daa! --, viitoarea mireasă cu o misiune de îndeplinit: aceea de a-ţi organiza nunta visurilor şi de a o scoate la capăt fără să faci o cădere nervoasă, să-ţi omori părinţii ori să fugi mîncînd pămîntul cu primul bărbat care-ţi iese în cale”.
După cum se vede, fetele nu sunt doar nişte vampe de Paris, cum s-ar putea crede, ci ditamai doamnele cu pedigree, cu bibliografie la biografie!
ICR Berlin, condus de o script girl
Cristina Hoffman
Directoarea ICR Berlin este Cristina Hoffman, a cărei descriere este făcută de revista „Art Act Magazin”, într-un preambul la un interviu:
„A plecat din România în urmă cu 32 de ani, după ce a absolvit IATC - secţia actorie. A lucrat o vreme la München, ca script girl şi asistent de film, iar în anii ’80 s-a mutat la Paris, unde s-a specializat în montajul de film şi video. În Franţa a locuit, în medie, 30 de ani, păstrând mereu contactul cu Germania”.
Cum îşi face programul, ne spune chiar Cristina Hoffman în acelaşi interviu:
„Mi-am dat seama că în fiecare zi, pe lângă revista presei, foarte bogată, pe care o primim de la ICR Bucureşti, mă pot baza şi pe experienţa celor din interiorul ICR Berlin, în care cineva e specializat pe literatură şi artă, altcineva pe muzică şi teatru, sau pe dans şi film. Echipa are deja pistele ei, la care se adaugă cererile spontane pe care le primim”.
Alexandrina Panaite
Despre directoarea adjunctă Panaite V. Alexandrina nu ştim decât că şi-a luat doctoratul în 2009 cu lucrarea „Literatura ca terapie. narcisism şi conştiinţă politică în operele Christei Wolf”. Mai multe credem că nici dânsa nu ştie.
Referent cultural la ICR Berlin este Andreea Dincă, a cărei biografie pare trasă la indigo cu a fetelor de mai sus. După ce a fost reporter prin mai multe redacţii din Timişoara, Andreea a primit o bursă. De aici, într-un interviu publicat de „Adevărul” în 27 ianuarie 2011, chiar ea ne povesteşte cum a ajuns să reprezinte cultura română:
„Deşi iniţial trebuia să stea doar trei luni, Andreea Dincă a uitat să se mai întoarcă în ţară. A primit imediat o bursă care i-a prelungit şederea la Berlin. «Am constatat că Berlin este un oraş care îmi aduce noi provocări şi satisfacţii şi am hotărât să mai rămân», a declarat Andreea Dincă.
Chiar dacă era dezorientată, nu se gândea la reîntoarcerea în ţară. Atunci a aplicat pentru postul de referent la Institutul Cultural Român «Titu Maiorescu». «A fost o adevărată aventură. Şi în ziua de azi cred că o mână divină s-a amestecat în treburile mele», a mai spus Andreea Dincă. La ICR Berlin este referent cultural şi are în sarcină tot ce înseamnă imagine: site, relaţia cu presa, crearea şi distribuirea unui newsletter şi concepere de afişe. «Viaţa la Berlin e frumoasă, dar grea fiindcă e mult de lucru. Dar e senzaţional că nu apuc să mă plictisesc niciodată», a mai spus timişoreanca".
Despre activitatea ICR Berlin citim chiar pe site-ul instituţiei: „Institutul Cultural Român Berlin este fericit să vă prezinte un pictorial foto realizat cu cele două actriţe la sediul institutului. Fotografiile ilustrează un articol din numărul din luna aprilie al revistei «Elle», ediţia România”. Cu o astfel de conducere, sigur că simţim şi noi o adevărată fericire când privim pictorialul actriţelor Ana Ularu şi Ioana Flora! Halal promovare a culturii noastre!
Ciudaţii de la ICR Londra
Filiala din Londra a ICR este condusă de Dorian Branea, un fel de traseist ICR, care a mai fost director şi la ICR Varşovia. Ca să înţelegem cu a ajuns individul să conducă o filială a ICR, să citim ce scria el în “Observatorul cultural” în numărul din mai 2004:
„Institutul Polonez din Bucuresti a organizat de curind o vizita de documentare in Polonia, unde au fost invitate personalitati ale lumii literare si academice românesti: Mircea Cartarescu, Gheorghe Craciun, Mihai Mitu, Ioana Nicolaie si Rodica Palade. Nu indraznesc, fireste, sa ma includ in aceasta serie ilustra. Mai curind, selectia facuta de Daciana Branea si de mine s-a datorat interesului nostru constant pentru cultura central-europeana si deci si pentru cea poloneza”.
Ca recompensă pentru vizita organizată în beneficiul lui Cărătărescu şi a porno-poetei Ioana Nicolaie, soţia sa, Dorian Branea a devenit director al ICR Varşovia, fiind mutat apoi la ICR Londra, tot ca director, unde, desigur, familia Cărtărescu se simte mult mai bine!
Director adjunct al ICR Londra este o altă ilustră anonimă: Maria Magdalena Stroe. După ce a terminat facultatea la Craiova, ea a lucrat la Fortuna International SRL şi a ajuns brusc la British Council Bucureşti, de unde a fost recrutată la ICR Londra! N-a scris nicio carte, n-are vreo competenţă cunoscută, însă, pe o filieră ştiută doar de serviciile secrete, a ajuns să aibă chiar un grad diplomatic!
ICR Madrid sau despre şosetele lui Patapievici
Directoarea ICR Madrid este o oarecare Ioana Anghel, despre care, cât este de mare, nici măcar Google nu poate să ne spună nimic! Doar consemnarea cuiva care ştie ce vorbeşte şi care povesteşte pe site-ul Simonei Tache că a fost „numită de Marele şi Rasatul Intelectual căruia i se închină acum Ode, face greşeli de limba română şi vorbeşte o spaniolă de baltă, asta în condiţiile în care ne reprezintă la cel mai înalt nivel. Stă cu uşa biroului deschisă şi îi întreabă pe referenţi dacă un cuvînt sau altul se scrie cu un «i» sau cu doi, care este pluralul anumitor cuvinte, unde se pune virgula şi cratima, etc. În plus, a profitat de blocarea posturilor la stat pentru a-şi aduce o pilă de la Bucureşti (d-ra Raluca Doroftei) care nu ştie limba spaniolă! Iar principala îndeletnicire a d-nei Anghel este să povestească tuturor ce şosete poartă «Pata», cine cu cine se culcă în ICR, sau cît este de labilă psihic Dana Bleocă de la Centrul Cărţii”.
Directoare adjunctă este Luminiţa Marcu, cunoscută în lumea scriitorilor ca pupilă a lui Nicolae Manolescu. Despre numirea ei la ICR Madrid a scris mult mai cunoscutul scriitor Liviu Ioan Stoiciu în Jurnalul său în ziua de 29 iulie 2010:
„Aflu azi că Luminiţa Marcu (critic, eseist) s-a mutat cu copilul şi soţul în Spania, la Institutul Cultural Român de acolo – şi că a fost îngropată «revista tinerilor», pe care o conducea, Literatura Nouă(revistă inventată special pentru ea de preşedintele USR, N. Manolescu, nu mă întrebaţi de ce; revista a fost editată exclusiv de USR, deşi era permanent contestată de scriitori, în cadrul Consiliului USR, care răspunde de cheltuirea banilor USR; dar preşedintele N. Manolescu a ţinut cu orice preţ să acopere USR toate cheltuielile, de la salarii la producţie). O revistă care a tocat anual miliarde de lei vechi din banii USR fără să servească literaturii române cu nimic. Rar mi-a fost dat să citesc o revistă mai anostă, mai lipsită de sare (practic, n-aveam niciodată mai nimic de citit din ea; în afara editorialului redactorului-şef şi a tabletelor Simonei Popescu; în rest, rubrici ale unei părţi a tinerilor scriitori, egale cu zero; ce e interesant e că revista asta a tinerilor nu promova «douămiismul», ci o falangă a tinerilor prieteni Luminiţei Marcu şi lui Costi Rogozan, soţul, care şi-a urmat soţia glorios la post). Altfel, Luminiţa Marcu, foto, e o femeie frumoasă şi deşteaptă, ştie ce vrea şi obţine ce-şi doreşte. Mă bucur că USR a scăpat de povara unei reviste inutile, precum Literatura Nouă, care nu va fi consemnată nici măcar în istoria presei literare…”.
Despre toate celelalte filiale ale ICR şi despre activităţile derulate de acest mastodont „cultural” care înghite anual 15 milioane de euro de la buget vom comenta în partea a doua a serialului nostru. Dar sperăm că toţi cei care nu înţeleg de ce Guvernul Ponta vrea să dea de pământ cu actuala conducere a ICR au aflat acum cât de îndreptăţită este această măsură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu