În România suntem pe legea din 1949 dată de comunişti – care interzicea prostituţia permisă la începutul secolului printr-o altă lege. Atunci au fost golite bordelurile şi fetele trimise in fabrici. S-au scos damelele de consumaţie de pe bulevarde, casele de randez-vous au fost închise şi date cu chirii proletarilor. De atunci prostituţia nu a dispărut, şi-a schimbat formele în care a fost practicată. Din cînd în cînd cite o reţea de curve clandestine era demascată de Miliţie, cîteva fete intrau la puşcărie, ca exemplu de morală comunistă, dar nu şi clienţii care le frecventau, adesea recrutaţi dintre oamenii regimului. Uneori presa, Scînteia etc , publicau articole moralizatoare. Securitatea şi Miliţia păstoreau această afacere cu carne vie. Se practica masiv şi clandestin în hoteluti, în diverse case şi apartamente. Securitatea recruta dintre prostituate agente pe care le folosea în spionarea străinilor care veneau cu afaceri la Bucureşti. Dar şi a diverşilor suspecţi pentru delicte economice sau pentru cîrteli impotriva regimului, şi pe cei care ceruseră paşaport şi aveau rude în Occident. Li se strecura in pat o fetiţă şi asta raporta ce face si ce zice clientul. Dacă nu colaborau fetele ajungeau la închisoare. Curvelele erau folosite şi altfel. Cind se dădea un chef cu tovarăşi, granguri locali sau de la Centru, erau aduse şi cîteva “bagaboante” “pocnitori” “sugative” să îi mulţumească pe şefi.
După revoluţie, odată cu libertatea cucerită şi prostituţia s-a practicat la vedere – chiar dacă legea din 1949 nu s-a schimbat. Cîteva zone din Bucureşti s-au specializat în cea mai veche meserie din lume – pe străzile Ştefan Furtună, Mătăsari, Dristor, Iancului, Negustori, etc. Poliţia apare cîteodată, ridică vreo 30-40 cu duba şi le dă drumul a doua zi. De cînd cu criza, au plecat mii dintre ele în vest să îi fericească pe occidentali. Acolo provoacă dispute cu curvele autohtone, cum s-a văzut zilele trecute la Paris.
În Parlament s-au propus de cîteva ori în 20 de ani legalizarea prostituţiei, dar aleşii noştri pudibonzi, cu copii acasă, ascund sub preş subiectul, îl amînă pentru legislatura următoare. Cîte unul, scrie presa, mai primeşte prin hoteluri păsări de noapte, mai apelează la internet pentru a-şi satisface fanteziile sexuale, cheama în camera de parlamentar o call-girl, alo. Sau frecventează un anume salon de masaj erotic. Ziarele sunt pline de anunţuri, pe alese, ca şi în hotelurile şi restaurantele de lux. Fireşte, Poliţia închide ochii. Politicienii, deşi destui dintre ei cumpără sex tarifat, se opun să treacă legea, din cauza unei eventuale imagini negative. Se opune şi Biserica. Ea primeşte în schimb prostituatele în biserică să se roage, le sp0vedeşte, le iartă de păcate. Mai sunt şi cîteva ONG-uri active, care cu nici un chip nu doresc să admită legalizara prostituţiei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu