ADIO , M.FRANKS

Printre atîtea veşti proaste care ne podidesc din toate părţile, iată şi una bună - Jeffrey Franks, delegatul mormon al FMI, pleacă definitiv. Adio Mr Franks ! Cind scriam alaltăieri aici că în contextul schimbării de lider şi filosofie la FMI, ar fi bine să fie schimbat, nu ştiam că se va şi întîmpla asta. Exprimam o speranţă. Cenuşiul funcţionar care a aterizat la Bucuresti de la Washington să o facă pe viceregele unei ţări ploioase, – prafrazez aici titlul unui celebru roman - nu ne va mai onora cu prezenţa sa apoplectică. S-a plimbat vreme de trei ani pe aici, dar acum mandatul său e gata, şi va deveni o amintire.

A venit la Bucureşti după ce i-a prostit pe ucrainieni, în 2009, şi a reuşit rapid să îi hipnotizeze pe miniştrii români, făcîndu-i să semneze un acord stand by de 20 de miliarde, util la vremea lui, dar prost negociat de ai noştri. Românii s-au grăbit sa semneze tot ce li s-a pus sub ochi fără măcar să citeaască pentru că erau hametisi să facă rost de fonduri ca să plăteasca salarii şi pensii – veneau alegerile prezidenţiale. PSD si PDL aflate atunci într-o coaliţie de guvernare aveau interese comune – să facă rost de bani ca să îşi poată susţine în cursa pentru Cotroceni cei doi candidaţi proprii Geoană şi Băsescu. Salariile şi pensiile plătite integral şi la timp sunt cel mai bun agent electoral.

Deşi situatia era deja dramatică încă din septembrie 2008, adevărul l-am aflat mai tîrziu, abia în mai 2010, cînd după multe tergiversări extrem de costisitoare, Băsescu a facut anunţul fatal. FMI a achiesat la amînarea din 2009 cerută de Bucureşti din raţiuni electorale, chiar dacă a dat apoi la începutul anului 2010 a dat un ultimatum cerînd să se treacă la măsuri drastice pentru redresarea economiel. Reţeta FMI, aplicată de Basescu Boc&Co, mai rău ne-a băgat în pămînt decît să ajute la decolarea economiei, cum se vede acum. În schimbul aplicării prosteşti a reţetei magice made in FMI-land, care costna in tăierea cheltuielilor de orice fel, Franks a închis ochii la multe nerozii bucureştene. A acceptat gargara delegaţilor români, explicaţiile lor futile, lecţiile nefăcute. A preferat să ne arate gaura din talpa pantofilor cu care s-a prezentat la Cotrocenii să se întîlnească cu superbogaţii săi interlocutori dîmboviţeni. Şi-a manifestat gusturile rafinate în materie de ţuică, sarmale şi manele când a participat la un chef zdrăvan dat de gazde.

Pentru un absolvent Harvard, trecut pe la Princeton şi Oxford, un tocilar sadea, nu e rău deloc. Dl.Jeffrey Franks a fost un episod tragicomic pe axa proclamată cu emfază de Băsescu – Washington-Londra-Bucureşti. Bine că pleacă. Numele lui ne va aminti totdeauna de anii negri ai crizei şi de un medic al cărui tratament era să ucidă pacientul.