Revenim asupra unor afirmatii pe care BASESCU le-a facut asupra poporului roman nemuncitor, betiv si care nu este in stare sa isi lucreze nici macar ogorul din spatele casei. Revenim pentru ca subiectul merita tratat putin mai atent. Asadar, zice presedintele, romanii letargici ar trebui sa inteleaga ca statul nu da, ci creeaza oportunitati. Scribii de discursuri si constructorii de mesaje au vrut, prin aceasta afirmatie, sa induca ideea ca programul de ”modernizare” a Romaniei se confrunta cu o mentalitate a poporului, retrograda, pasiva, de parazit asistat.
Sa ne amintim insa cateva lucruri.
In primul rand, Romania anilor trecuti, daca a existat social si economic, nu a existat datorita creditelor lui Isarescu (ne referim, evident, la procesul prin care BNR a impulsionat isteria creditelor de consum). Acestea au fost abia capcana in care au fost atrasi salariatii din Romania si datorita careia ne prabusim acum. Si nici datorita celebrilor investitori straini. Dar cele mai mari intrari de bani in tara, fara creditare, fara ipoteca, au venit de la romanii plecati in strainatate. Sa ce? Sa munceasca.
Dar nu oricum, nu orice. Romani care au muncit zi-lumina, sau zi si noapte. Care au stat in conditii mizere, toti gramada, unii in case parasite, alergati de politie, sans-papiers ai unei lumi care ii izgoneste, oficial, in mod ipocrit, dar care are nevoie de munca de sclav caci altfel, ar muri sufocata de propria sa ineficienta. (Da, Occidentul se asemeana cu URSSul lui Brejnev: exista nu datorita raportarilor oficiale, ci datorita muncii la negru. Acolo se fac banii. Cu sclavi din Africa, Europa de Rasarit si Asia. Arabii sunt deja altceva si au un alt statut.) Si, cum spuneam, nu orice. Munci grele: in constructii, agricultura; munci de jos, in restaurante sau in cine stie ce mici intreprinderi, ca ingrijitori, oameni bun la toate dar pretuiti pentru nimic.
Banii castigati de acesti sclavi moderni au fost trimisi in tara, la familie, sub chip de remitente. Remitentele au facut sa creasca cererea interna, au ingrasat, prin TVA si alte taxe, bugetul de stat si au permis lafaitorilor de serviciu ai Romaniei sa raporteze cresteri grandioase ale economiei. De cealalta parte, prezenta sclavilor romani, majoritar ortodocsi, a ingrasat obraze inalte patriarhale si a hranit desarte visuri de marire pamanteasca.
In al doilea rand, acesti romani – se aproximeaza in jur de 3 milioane, insa nimeni nu stie cifra exacta, foarte posibil sa fie mai mare – provin in marea lor majoritate de la sate. Oricine are cat de mica legatura cu satele din Romania, stie ca se pot intocmi adevarate harti cu privire la zonele de exod unde au fugit toti cei care si-au cautat de munca “afara”: unele sate (sau chiar judete) sunt ”italiene”, altele sunt ”spaniole”, cutare sunt ”germane”, celelalte sunt ”franceze”. Cum ar fi aratat tara aceasta cu 3 milioane de angajati sau de oameni activi? Platitori de taxe? Ar fi aratat ca o tara care nici prin cele mai negre cosmaruri ale ei nu are cum sa ajunga in situatia de a nu putea plati salarii si pensii. Pentru ca nu ar fi avut niciodata raport negativ intre salariati si pensionari (acum raportul fiind undeva in jur de 4 milioane vs 6 milioane, aproximativ).
Toti acesti oameni care si-au lasat casa si familie (atunci cand nu le-au luat dupa ei, ulterior), asadar, voiau sa munceasca. Daca toti acesti oameni ar fi avut sanse normale in tara lor sa castige un venit decent, sa aiba perspectiva unui viitor social oarecare pentru intreaga familie, atunci nu si-ar fi luat campii, riscand cu actele, acceptand riscul de a sta de pripas pana cand isi gaseau de lucru sau reuseau sa isi legalizeze situatia. Asadar, in limbajul de lemn, in limbajul propagandistic al oficialilor, ACESTI OAMENI NU AU AVUT OPORTUNITATI – CREATE DE STAT – DE A MUNCI SI DE A TRAI IN PROPRIA LOR TARA.
Acesti oameni au trimis in tara, pe anul 2009 (deci cand lucrurile deja stateau prost, dpdv economic, si in Occident) suma estimata de 6,7 miliarde de euro. Pe anul 2007, numai BNR a anuntat ca au fost trimisi, oficial, 6,2 miliarde de euro.
Cand au reusit vreodata decidentii acestei tari sa faca politici care sa genereze astfel de sume de bani?
In cazul in care vi se pare ca suma este apreciabila, nu ati aflat tot. Banii netrimisi in tara si pastrati in banci straine ai romanilor plecati in bejenie sunt estimati la …40 de miliarde euro. Da, la 40 de miliarde. Daca decidentii nostri sunt atat de destepti, atat de modernisti, atat de reformisti, de ce nu sunt in stare sa creeze oportunitatile necesare pentru ca macar o parte din acesti oameni sa se intoarca in tara, pentru a investi acei bani aici? Mai ales ca o treime, cel putin, din romanii plecati ar vrea sa revina si sa traiasca acasa!
Haideti sa comparam cu sumele date tarii de FMI si UE. Ce parere aveti de maxim 20 miliarde euro, suma teoretica a tuturor acordurilor incheiate de tara noastra cu aceste institutii? Pentru ca efectiv nu am luat decat aproximativ jumate din suma, destinata si ea, de fapt, bancilor straine. Si, in schimbul acestui praf de pe toba, ne-am inhamat la cele mai drastice conditii sociale posibile din toata Europa. In schimb, daca romanii muncitori ar fi avut unde se intoarce, ei ar fi venit cu alte ”conditii”: ar fi vrut un sistem sanitar bun, performant, ar fi vrut scoli bune, sosele bune etc. Ar fi vrut o tara. Lucru care trebuie evitat cu orice pret! Romania nu trebuie sa fie o tara…
Sa ne amintim: statul nu da, ci creeaza oportunitati.
Oportunitati, da, dar pentru cine? Pentru multinationale, care isi pot exploata si mai mult angajatii, in conditiile in care Codul Muncii si viitor Cod Social lasa mana libera angajatorilor si leaga mainile angajatilor. Suntem tara in care s-a murit efectiv din cauza muncii neintrerupte, si nu am auzit de incidente asemanatoare in tarile din Occident. Si stiti de ce? Pentru ca acolo Codurile muncii si cele sociale sunt neinchipuit de avantajoase pentru angajat. Acolo, intr-adevar, s-a ajuns la un nivel aproape socialist de organizare a societatii, insa un socialism ipocrit: cetatenii salariati ai acelor tari beneficiaza de toate drepturile posibile, au program de munca decent, un autor de somaj enorm, nici nu se pune problema de a fi exploatati. Exista insa mase enorme de ne-cetateni, de imigranti economici, ca romanii nostri, care fac toata treaba urata si necesara pentru functionarea acelor societati si care nu au niciun fel de drepturi. Nici acolo, nici la ei in tara.
Oportunitati pentru cei care se ocupa cu jumulirea banilor publici. Oportunitati pentru propagandistii lor platiti. Oportunitati pentru toti puternicii si cruzii acestei lumi.
Dar nu pentru romanul ”prost”, pentru talpa tarii. Pentru acela avem doar vorbe. Pana mai an, vorbe de gadilat urechile, iar acum, vorbe de dispret cinic.
Fenomenul migratiei e un fenomen dureros, care destrama familiile si duce la tragedii greu de inchipuit. Stim, si am afirmat-o de mai multe ori, ca exista niste legi duhovnicesti care ni se aplica noua, poporului roman, pentru pacatele noastre. Sacrificam copiii nostri lui Baal… Starea duhovniceasca, morala e problema noastra. Am uitat trecutul nostru, istoria, am dispretuit Biserica si am ravnit la roscovele Occidentului. Sigur, la un nivel mai aprofundat, problema satului romanesc este ca el a fost anihiliat ca lume culturala. Pe timp de criza, in anii ’30 ai secolului trecut, taranii reincepusera sa traiasca autarhic, producand totul in gospodarie, de la imbracaminte la cremene si unelte. Pentru ca aveau unde sa se intoarca. Aveau inca vechile obisnuinte. Productia din propria lor gospodarie avea inca sens, atat cultural cat si social si economic. Astazi, insa, drama satului romanesc este ca nu mai ai la ce sa te intorci. Vechile obisnuinte culturale, vechiul sat traditional care ar fi reprezentat o solutie pentru multi in timpurile crizei noastre, nu mai exista. Dimpotriva. Destramata, rurbanizata (termen care desemneaza procesul intermediar in care se gaseste taranul care nu mai e taran dar nici orasean nu a devenit), taranimea s-a transformat intr-o populatie cu sediul la sat. Puntile de intoarcere, pe plan social, au fost rupte.
Dar trebuie spus, aratat, demonstrat, ca acest fenomen de migratie cu atatea consecinte nefaste e si rezultatul acestei lipse de perspectiva sociala creata de stat.
Deci raul care bantuie tara noastra nu ar tine de vreo mentalitate a nemuncii si a asistatului social. Nu lenea e problema noastra.
Inca un exemplu: producatorii autohtoni nu isi pot vinde produsele marilor supermarketuri din tara, care aduc marfa agricola din strainatate, in cea mai mare parte din tari europene. Faptul ca acesti producatori nu au putere de negociere in fata supermarketurilor se explica prin doua cauze: odata, in fata acestor mari concernuri, micii producatori nu au nicio sansa sa se impuna. Dar nici macar in fata intermediarilor care formeaza o adevarata mafie in jurul pietelor urbane nu prea au mari sanse. Solutia ar fi aceeasi ca in trecutul interbelic: incurajarea si protejarea cooperatiilor rurale. Evident, in acest sens, statul nu a facut si nu face nimic pentru a proteja si incuraja productia micilor intreprinzatori agricoli autohtoni, lasati de izbeliste in fata mafiilor mai mult sau mai putin spilcuite.
A doua oara, nu au sanse de a ajunge pe pietele din suprmarketuri pentru ca sunt concurati din tarile europene care produc pe baza subventiilor venite din fondurile europene. Produsele din Polonia, Italia, Ungaria, Olanda, Germania, Italia etc. – care se gasesc in supermarketuri, in locul produselor romanesti, sunt vandute la un pret inferior celor autohtone pentru ca producatorii din acele tari sunt subventionati masiv si isi permit sa o faca. La noi, statul nu s-a ocupat de aducerea fondurilor europene in agricultura, ca si in alte domenii, deoarece aceste fonduri – pe langa faptul ca se acorda foarte greu, birocratic, ”europeneste” – nu pot fi luate pe baza de spaga, mita, drenare de fonduri etc.
In plus, toata aceasta situatie sociala este foarte bine cunoscuta de actualii conducatori. Ea se gaseste expusa inclusiv aici, asa cum sunt si alte situatii, prezente chiar in studii facute de Comisia prezidentiala pe probleme sociale dintre care mentionam doar:
- ca ”efortul statului în direcţia protecţiei sociale este unul dintre cele mai scăzute la nivel european, cheltuielile sociale reprezentând aproximativ 14 % din PIB, aproximativ jumătate din valoarea mediei înregistrată la nivelul ţărilor UE 27 (26.9% din PIB)”
- ca exista o grava problema demografica a Romaniei legata de natalitatea tot mai scazuta si de procesul de imbatrinire a populatiei.
Taranul lenes si betiv este o alta imagine de propaganda, ca si bugetarul gras, care este nu doar falsa, ci exact contrara realitatii sociale.
Problema reala care ar trebui sa se puna ar fi: ce ati facut acestei tari de prefera oamenii ei sa fuga sa fie sclavi la straini in loc sa ramana acasa la ei?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu