Triumfalist sună discursul nou-unsului premier, arogant ca un ober-grof căftănit de Întâi Stătătorul Ţării Româneşti: ”românii sunt leneşi, puturoşi, aşteaptă să vină guvernul şi armata să le rezolve problemele...”.
Stăm cu cuşma-n mâini sideraţi şi ne gândim că nu ne-am gândit la asta până acum. Încercăm să ne strecurăm plini de ruşine afară din cârciumile în care ne imaginează aleşii ţării că ne facem veacul, doar-doar om reuşi să îmblânzim stihiile naturii datorită cărora ne vedem ştirbite onoarea şi caracterul. Metempsihotic, reiterăm mental tema transgresiunii dinspre vulg către elitismul pur al personajelor care mimează teatrul fin la cârma ţării, ipostaziate bidimensional asemenea butaforicelor modele din mucava. Şi ne imaginăm peren într-o dualitate ce transcende limitele realităţii, într-o dorinţă surdă de a zdrobi fălci şi danturi cu bota strămoşească a obidiţilor de soartă. Căci nu poate fi judecată mai lipsită de moralitate, fond şi formă, decât judecata unui fost securist zelos, care asemeni ţaţei Leana nu s-ar sfii să spună că viermii care odinioară ieşiseră la mâncare, acum pe vremuri de restrişte lenevesc troieniţi până la horn şi se îmbuibă pantagruelic la gura sobei, în timp ce-alde soldică îşi riscă raţia de biscuiţi, dăruind-o altruist unor oameni ce nu merită nici măcar dispreţ.
Cât va dăinui această cavalcadă a vorbelor rostite la beţia Puterii, numai Dumnezeu ştie. Între timp ne mor bătrânii, femeile şi copiii în propriile case, cripte de gheaţă, devenite peste noapte monumente închinate Marii Dureri în Cur a Aleşilor Ţării. Copil fiind, învăţam la istorie despre nedreptăţile comise de boierii nemiloşi ce sufocau prin birurile lor pe sărmanii care ajunseseră să-şi ia câmpii sau zilele. Astăzi, incredibil, în plin mileniu trei de civilizaţie, retrăim aceleaşi sentimente, cu aceeaşi senzaţie de aparentă neputinţă. Spun aparentă, deoarece, de-atunci până acum s-au schimbat multe în viaţă şi în lume. Iar judecata noastră, departe de a se asemăna cu cea a Judecăţii de Apoi, va fi cu mult mai crâncenă. Iar discursul lor, chiar şi în momentul de faţă, când aruncă hârdăul de lături asupra cetăţenilor ţării catalogaţi drept PUTORI, seamănă izbitor de mult cu un discurs dislexic rostit în faţa oglinzii.
Dumitru Zburlea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu