ÎAbia scoborât din elicopter în zonele înmormântate sub zăpezi, dl Ungureanu emite ca un intelighent ce se află o apoftegmă (rimează cu flegmă) colosală: „Militarii îngheaţă la deszăpeziri, locuitorii stau la căldură. Este inadmisibil. Nu putem plăti lenea la nesfârşit”.
În ciuda faptului că mi-a stat mintea în loc, încerc totuşi să analizez verdictul d-sale. Să-şi fi trimis proaspătul ex-spion-şef iscoadele externe la intern, prin casele miilor de nenorociţi care, fără electricitate şi gaz, îngheaţă de vii în Vrancea şi Buzău, şi i-au găsit cu vreun reşou în priză?
E nemulţumit premierul de pregătirea fizică a localnicilor, mulţi bătrâni, bolnavi şi copii, care nu reuşesc să mute nămeţii de peste 2 m cu lopata?
Cei care zac morţi prin case, nimeni nu ştie câţi, fără să poată fi îngropaţi, pot fi consideraţi leneşi? Probabil că da.
Un frumos arc peste timp între „Iarna nu-i ca vara!”, aruncată de dl Băsescu celor blocaţi în viscol pe autostradă, şi „Vreţi să vă fac hotel?”, interogaţia servită de dl Tăriceanu unei bătrâne cu casa luată de ape.
Dl Băsescu poate să stea liniştit la Predeal, unde a plecat la snow-bord, nu mai e nevoie să se agite la dezastre ca pe vremuri, când avea nevoie de voturi – dl Ungureanu îl suplineşte cu cinste. De Cristian Tudor Popescu,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu