Romanul e privitor ca la teatru, în timp ce alţii se joacă cu soarta lui. Într-o ţară plină de revoluţionari cu certificat asistăm la apariţia unui autoritarism din ce în ce mai periculos pentru soarta democraţiei. Şi dacă Băsescu a băgat de seamă că îmbîrligîndu-i pe unii împotriva altora poate face şi pe preşedintele şi pe premierul şi pe societatea civilă, a început să-şi dea cu părerea despre toate cele şi unde tace el se bagă premierul Boc şi PDL-ul, într-un cor al slugărniciei şi al spîrcîielii pe democraţie.
Cînd Emil Boc anunţă gă guvernul lui îşi asumă răspunderea pentru comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare, românul tace.
Românul tace şi atunci cînd preşedintele ţării încearcă să-i stîrnească pe privaţi împotriva bugetarilor şi, mai tîrziu, pe bugetari împotriva privaţilor.
Tace şi atunci cînd acelaşi preşedinte încearcă să-i mistifice istoria, făcîndu-l pe regele Mihai slugă la ruşi.
Nu spune nimic nici atunci cînd – după ce le-a dat lecţii de justiţie judecătorilor – preşedintele Băsescu i-a luat la refec şi pe procurori fiindcă l-au dezamăgit cu dosarele lor.
Tace si cand ii ia si ultima speranta de a fi salvat din accidente sau de servicii medicale de urgenta.
Cît despre atitudinea agresivă a preşedintelui faţă de opoziţie dar si fata de orice nu accepta ordinele lui, asta deja pare să fie o regulă acceptată de toată lumea, deşi nu asta e treaba preşedintelui ţării.
Sub ochii noştri ingaduitori ni se restrîng libertăţile civice şi tot sub ochii noştri sîntem tot mai supravegheaţi de serviciile secrete al căror buget a crescut.
Iar românul, cuminte, îşi face socoteli cum să-şi plătească întreţinerea şi impozitele, fericit că are de-un pahar cu vin spumos şi un carnat de sarbatori, în piaţă si ca poate o duce mai bine decat vecinii lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu