Avand in vedere incalcarea in mod repetat a CONSTITUTIEI ROMANIEI prin actiuni care nu tin de prerogativele presedintelui si interventia ilegala in activitatea unor institutii ale statului, influentarea prin antepronuntare a unor decizii si hotarari ale procuraturii si instantelor judecatoresti, dispunerea scaderii salariilor, pensiilor si alocatiei de somaj precum si a altor hotarari guvernamentale care nu tin de atributiile presedintelui, interventia in activitatea partidelor, dezinteresul total fata de politica externa a Romaniei, aducerea a peste 80% din populatia Romaniei sub pragul de saracie, acuzatii publice de coruptie a unor persoane sau jurnalisti fara a avea probe, expresii jignitoare si agresiuni repetate asupra unor cetateni romani, recunoasterea oficiala ca este informat despre convorbirile telefonice private si viata privata a unor cetateni fara ca acestia sa fie cercetati de justitie, implicarea lui, a fiicelor lui si a fratelui in afaceri dubioase, cazul FLOTA, ALRO, trafic de armament, trafic de influenta, instaurarea unui climat de dictatura, politienesc, de teroare pentru toti cetatenii si in special pentru cei care critica regimul condus de el, toate acestea conduc la NECESITATEA ORGANIZARII UNUI REFERENDUM NATIONAL PENTRU:
SUSPENDAREA SI DEMITEREA DIN FUNCTIA DE PRESEDINTE AL ROMANIEI A DOMNULUI TRAIAN BASESCU
strangerea de semnaturi necesare legal pentru organizarea acestui referendum.
Organizare referendum pentru demiterea presedintelui Traian Basescu
Entuziasmul postrevolutionar cu privire la noua democratie s-a transformat treptat, dar sigur intr-o apatie generala a cetatenilor la adresa lumii politice. Pasiunea cu care oamenii participau la manifestatiile de sustinere politica in primii ani ai democratiei autohtone si, pentru un exemplu recent, proiecte precum schimbalumea.ro arata, fara indoiala, capacitatea intuitiva a oamenilor de a intelege mecanismele democratice fundamentale. Ce s-a intamplat, intre timp, si ce putem face pentru a remedia problema?
La origine, in Grecia Antica, democratia insemna ca membrii cetatii (cetatenii de azi) deliberau si decideau impreuna cursul politicii. Astazi, aceasta practica a democratiei directe nu numai ca nu mai e pusa in valoare, dar chiar si legitimitatea ei ar putea parea indoielnica. Traim intr-o era a democratiei reprezentative, iar acest lucru este manifest in ponderea pe care o are, in textul constitutional, descrierea institutiilor politice fundamentale specifice. Pe alocuri, exista si mentiuni simbolice ale institutiilor specifice democratiei directe: dreptul de petitionare, initiativa cetateneasca si referendumul. Si totusi, democratia reprezentativa a aparut ca solutie la o problema care era insurmontabila in paradigma democratiei directe: numarul imens de cetateni ce constituiau noile state-natiuni si, prin urmare, imposibilitatea ca acestia sa-si puna interesele in acord prin metode directe.
Pretul platit a fost semnificativ: puterea politica a cetateanului s-a redus la puterea pe care i-o confera exercitarea dreptului de vot. Iar apatia omniprezenta astazi este un efect direct al faptului ca din ce in ce mai multi au constientizat inutilitatea practica a acestui gest mai mult simbolic decat politic. Logica politicii reprezentative este mult mai asemanatoare cu cea a unei loterii. Ziua alegerilor este ziua "Marii Loterii", iar dupa ce se stabilesc fericitii castigatori, incep negocierile pentru impartirea beneficiilor.
In acest moment este necesara o precizare. Miza argumentului pe care il aduc nu este o incercare idealista si naiva de a spune ca trebuie sa revenim la o democratie populara, care sa inlocuiasca democratia reprezentativa. Un principiu fundamental al mentinerii libertatii individuale este principiul separarii puterilor in stat, principiu ce este si piatra de temelie a actualelor sisteme democratice. Dimpotriva, argumentul de aici este tocmai ca, dincolo de separarea puterii in interiorul clasei politice, este nevoie si de o demonopolizare a puterii politice din apanajul elitei politice catre cetatean.
Teoretic, aceste instrumente exista. Daca un cetatean are un proiect de lege, atunci nu trebuie decat sa stranga 100.000 de semnaturi si ea va intra pe ordinea de zi a parlamentului. Desigur, presupunand ca se ajunge pana acolo, in cazul in care parlamentul respinge proiectul respectiv, povestea a luat sfarsit. De asemenea, desi principiile descentralizarii si autonomiei locale sunt amintite in Constitutie, posibilitatea initiativei cetatenesti este avuta in vedere doar la nivel national. Cu privire la aceste doua aspecte, merita mentionat exemplul Statelor Unite. Desi posibilitatea initiativei cetatenesti este recunoscuta doar in aproximativ jumatate dintre state, totusi, strangerea numarului necesar de semnaturi (care variaza intre 3 si 15% din numarul votantilor) trimite proiectul de lege respectiv spre ratificare prin vot popular, punand astfel in paranteza autoritatea legislativa. In plus, initiativele cetatenesti pot fi intreprinse atat la nivel federal, cat si statal sau local.
In Romania, instrumentele politice alternative pe care le au la indemana cetatenii sunt inutilizabile. Este suficient sa incerci sa-ti amintesti macar o tentativa de initiativa cetateneasca care sa fi fost cat de cat aproape de succes, pentru a-ti da seama cat de fezabila este metoda. Exista doua explicatii concurente ale acestui fenomen. Prima pune acest esec pe seama nepasarii populatiei, aceeasi nepasare care duce la prezenta extrem de scazuta la vot. Este vorba de o logica care vede in nepasarea populatiei cauza acestor fenomene si care, eventual, admira sacrificiul politicienilor de a incerca sa faca ceva pentru acesti cetateni indolenti. Cealalta explicatie pleaca de la neputinta cetatenilor de a face ceva, dincolo de actul electoral. In aceasta logica, nu exista initiative cetatenesti din cauza costurilor foarte mari de a intreprinde cu succes o astfel de actiune, costuri ce depasesc cu mult disponibilitatea unui cetatean obisnuit. Cat de donquijotesc ar fi efortul unui cetatean care ar depune efortul de a strange 100.000 de semnaturi, pe hartie, dintr-un sfert din judetele tarii, pentru ca in final sa afle ca initiativa lui a picat la votul parlamentarilor?
Si totusi, se poate face ceva pentru a reda increderea cetatenilor ca eforturile lor politice pot avea un rost? In primul rand, problemele care te afecteaza in mod direct si in privinta carora detii informatie relevanta sunt cele de la nivel local. In al doilea rand, traim in era Internetului si exista metode sigure si eficiente de a ne exprima adeziunea la o initiativa cetateneasca de la propriul calculator. Cat despre riscurile la care ne expunem prin permiterea accesului la decizia politica a cetatenilor (promulgarea unei legi concepute de cetateni), ne putem baza pe aceleasi mecanisme institutionale (Curtea Constitutionala) care ne protejeaza impotriva aberatiilor politicienilor.
In concluzie, e nevoie de un articol clar si explicit in Constitutie care sa scada semnificativ costurile realizarii unor astfel de initiative si de proiecte civice care sa sustina demersuri legislative alternative.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu