La Londra ,politistii CEI BUNI se lupta cu VANDALII cei rai

DEZINFORMARE, MANIPULARE, INTOXICARE ,tot ce vrei legat de ce se intampla acum in Londra. Vandalii capcauni , criminali, talhari, piromani, ii haituiesc pe bietii politisti britanici care,ca niste adevarati calugari franciscani, incearca sa se opuna crestineste miilor de necredinciosi care au umplut strazile.
Poporul caruia nu-i place comportamentul agresiv, a prins "din zbor" aceasta varianta si toti, ca un cor bisericesc, ii blesteama pe huligani.
Nimeni nu mai sta sa cerceteze, sa vada de unde s-a inceput, cine a ridicat primul arma, cine a provocat, cine a incitat, cui ii foloseste si cine profita din plin de tot acest scandal.
Ca si Basescu al nostru, premierul britanic Cameron a impus niste masuri drastice de austeritate care au nemultumit populatia declansand niste marsuri de protest PASNICE in Londra.
"FUCK CUT'S" a inceput sa fie pe buzele tuturor britanicilor de rand asa ca guvernantii s-au gandit ca ar fi bine sa le distraga atentia de la taieri cu o "bomba" sociala, o rascoala care sa-i potoleasca pe toti si sa-i faca sa ceara sprijinul guvernului si politiei pentru revenirea la o viata normala ,chiar si cu taierile de venituri anuntate. Asa ca au impuscat un sofer de taxi, fara nici un motiv, i-au provocat pe cei care au venit sa le ceara socoteala si gata ! a inceput bataia....
Unde am mai vazut noi asa ceva? Ghici basescu...unde?


RASPUNSUL ANARHISTILOR LONDONEZI LA ACUZATIILE LUI DAVID CAMERON

Cu sursele media care dau vina pe “anarhie” pentru desfasurarea violentelor din Londra si de-a lungul Angliei, ‘North London Solidarity Federation’ a simtit ca ar fi potrivit un raspuns venit din partea unei organizatii anarhiste active din capitala.:

In ultimele zile, revoltele au cauzat in unele zone ale Londrei stricaciuni semnificative vitrinelor magazinelor, caselor si masinilor. Din stanga, auzim permanenta jelire ca saracia a cauzat asta. Din dreapta, ca gangsterii si elementele anti-sociale profita de aceasta tragedie. Ambele opinii sunt adevarate. Jafurile si revoltele vazute asa cum au avut loc in ultimele zile sunt un fenomen complex si au multe influente.

Nu este o intamplare ca revoltele au loc acum, cand plasele de sprijin pentru defavorizatii din Anglia sunt retrase iar oamenii sunt lasati sa cada in abis, loviti in timp ce cad de bastoanele politiei metropolitane. Cu toate astea, nu ar trebui sa existe scuze pentru incendierea caselor si terorizarea oamenilor muncii. Oricine face acest lucru nu are o cauza care sa merite sa fie sustinuta.

Furia din cartiere este ceea ce este, urata si necontrolata. Dar nu imprevizibila. Anglia si-a ascuns problemele sociale de decade, imprejmuindu-le cu pichetarea brutala a oamenilor inarmati. Crescand in cartiere, inseamna adesea sa nu le mai parasesti niciodata decat daca te afli in spatele dubei de politie. In anii 1980 aceleasi probleme au fost in Toxteth. In anii ’90 acestea au cauzat revoltele din Poll Tax. Iar acum apare acelasi lucru – pentru ca problemele nu doar ca au ramas dar ele s-au si agravat.

Hartuirea si brutalitatea politiei sunt parte din viata de zi cu zi in cartierele de peste tot din Regatul Unit. Sistemul beneficiilor din care abia poti trai a intrat in declin si a fost retras. In Hackney, lucratorilor sociali care isi au activitatea pe strazi si provin din aceste cartiere, cunosc copiii de acolo si care ar putea sa lucreze cu ei asupra problemelor pe care le au, li s-a spus ca nu vor mai fi platiti. Chiria creste si slujbele platite de stat, care aduceau banii in aceste zone au fost reduse in numele unei schimbari catre neplata functiilor in ‘big society’ (N.B. – ‘Big society’ este un concept adus in discutie de catre conservatorii din Marea Britanie inca din anul 2010. Prin ‘big society’ se doreste inlocuirea beneficiilor sociale oferite de guvernul britanic cu munca voluntara si actiuni de caritate). Oamenii care intotdeauna au avut foarte putin, acum nu mai au nimic. Nimic de pierdut.

Si rolul avut de media in toate acestea nu ar trebui diminuat. Cu toata vorbaraia din jurul “pasnicului protest” care a precedat evenimentele din Tottenham, media nu ar fi atins acest subiect daca tot ce s-ar fi intamplat ar fi fost o noapte de veghe langa sectia de politie. Violenta politiei si protestele impotriva acesteia au loc in mod frecvent. Insa doar atunci cand cealalta parte raspunde cu violenta (asupra unor tinte legitime sau nu) media ii acorda o oarecare importanta.

Asadar, nu ar trebui sa fie o surpriza ca oamenii care traiesc o viata in saracie si violenta au recurs in cele din urma la razboi. Nu ar trebui sa fie o surpriza ca acei oameni fura televizoare scumpe a caror valoare acopera chiria lor pe cateva luni si lasa pe rafturi cartile pe care nu le pot valoriza. Pentru multi, aceasta este singura forma de redistributie economica pe care o vad, in timp ce ei continua sa caute fara rezultat un loc de munca.

S-a facut mare caz in legatura cu faptul ca cei revoltati is ataca “propriile comunitati”. Dar revoltele nu apar dintr-un vid social. Revoltele din anii optzeci au tins sa fie indreptate spre un scop mai precis, evitand inocentii si concentrandu-se spre tinte mai reprezentative pentru oprimarea de clasa si de rasa: politia, sectiile de politie si magazine. Ce s-a intamplat de atunci? Guverne consecutive au actionat in mare masura pentru a distruge orice fel de notiune legata de identitatea si solidaritatea clasei muncitoare. Este atunci o surpriza ca acesti revoltati se intorc impotriva altor membrii ai clasei noastre sociale?

Solidarity Federation are la baza rezistenta prin lupta la locul de munca. Noi nu suntem implicati in jafuri si spre deosebire de acei comentatori de dreapta care reactioneaza pripit sau chiar fata de acei comentatori de stanga, simpatetici dar acuzatori, noi nu ii vom condamna sau scuza pe aceia pe care nu ii cunoastem, pentru ca isi insusesc ceva din bunastarea care li s-a refuzat toata viata.

Dar ca revolutionari, noi nu putem ierta atacurile asupra oamenilor muncii, asupra inocentilor. Arderea magazinelor ce au case deasupra lor sau a mijloacele de transport catre munca, jafurile si toate celelalte sunt un atac asupra noastra si trebuie sa ii opunem rezistenta la fel de puternic ca oricarei masuri politice de “austeritate” a guvernului, preturilor prin care proprietarii ne escrocheaza, sefilor care intentioneaza sa ne fure munca. In aceasta seara si oricat aceasta stare va dura, oamenii ar trebui sa se apere impreuna cand asemenea violente le ameninta casele si comunitatile.

Noi credem ca furia legitima a celor revoltati ar putea fi mult mai puternica daca ar fi directionata catre o forma colectiva, democratica si va cauta sa nu faca victime in randul altor muncitori ci sa creeze o lume libera de exploatarea si inegalitatea inerenta capitalismului